Ei doi ar fi putut fi cititi cu usurinta printre randurile pe care le stransese in suflet ea timp de un an.
Ea nu stia sa-i aduca cadouri mai mult decat pe sine, pentru ca oricat si orice nu ar fi investit intr-un lucru banal, cu atat mai mult netrebuincios lui, era putin. Putin pentru ai aduce ceva destoinic, ori pe merit la picioare.
Nici nu ducea nimeni contul ca a batut ceasul un an bun, dar care a lasat sa se strecoare cu sine si pasiunea. In fericirea iluzorie, faurita tot de ea, adusa de nou-nouta postura, se gasea un pic tristete pentru bilant,el insa fiind obisnuit cu fluxurile si refluxurile dictate de fiecare ” Luna” din viata sa. Si pentru ca vazuse destul de multe, si continua sa ramana insasi, neicrederea si frica de-a nu-l mai intalni intr-o zi , intetinduse ai dadeau ei tot atatea puteri cata bucurie ai furau. Neincrederea in sine, si faptul ca niciodata nu i-a putut umple sufletul, zilele ori serile cu ceva nou, inedit si intelept ai provocau dureri, si-o impingeau catre extreme: ori catre un barbat pe care nu-l vedea bine, ori catre moara unde din slabiciune se macina un praf fin ce-i da stralucire fierului pe care a lasat sporadic urme focul aventurilor. Aventuristi insa erau ambii….
El, ca in zale- linistit, inarmat si pregatit, ea- cu trusa in care s-a luat putinul de la viata, dar necesarul pntru a-i veni in ajutorul lui la prima chemare.
In nestiinta, in refuzul lor de apune in discutie orice emotie(sigur temporara) care i-ar fi legat in pacatul ca nu-si cunosteau firile unul altuia pana intratat ca sa-si permita luxul vorbelor nenumarate, el totusi mult mai mult o ghicea. 🙂 Ar fi greu de spus ca ar fi putut sa o intelega vre-odata,el ori altcineva. Bucuria lui, cum obisnuia el uneori sa-i spuna, doar in momentele cand ai agita si castiga cu tot avantul mintea, era deja in apus, pe punctul de plecare in casa intunericului si nesigurantei deja stiute, fiind sigura doar de profunzimea si sinceritatea starilor actuale, lasand restul analizelor in voia intamplarii.
In dragostea lor invingea nesiguranta revederii mai cu seama, si calitatea ei adevarata, dar plapanda, gata-gata sa se franga in doua. Fara a sti ce si cat va ramane fiecarui! El va pastra sentimentele intregi, ori ea?! A alui , sau a ei parte se va raspandi in vant, iritand si aducand lacrimi celor mai dragi ochi pe lume…
ElenaCreme 