„Femeia zilei de vineri”, libera, mereu dorita, cea care da tarcoale in vise, care vine la prima rugaminte sa imparta unica zi ca ultima, care pare a fi insensibila, ori puternica pentru a pleca si reveni fara explicatii. Compatibilitatea ei cu oricare barbat pare a tine de capitolul „mistere”. Diplomata sau prea usoara, rostul ei oficial e distractia. Crearea din nimic a unui fon ce da nastere unei lumi lipsite de griji, dichisite cu zambet, cu placeri de tot felul, dulceturi, arome care dau senzatia de zbor catre al 7-lea , ori al 9-lea cer. Femeia care nu are inceput in odaia unde este peste tot , a carei ganduri nu stii unde o vor duce dupa ce dispare in spatele usii. Nu stie a-ti lua sufletul acasa. Isi ia doar ce i-ai pus „de ceai”. De obicei cu sufletul nu face miza nimeni in astfel de cazuri si mai des- lectia/ experienta e unicul sau castig.
Pentru o astfel de femeie, oricare devine urmator si ultim. Nu are maine, dar are viitor. Fara cerinte, dar nu si fara aspiratii. Clara, dar neinteleasa. Neinteleasa, in privinta evadarii catre o noua conditie. Nici barbatul lunii, nici trofeul anului, nici eroul zilei, nu prea -si imagineaza drumul inapoi. Drumul spre-a o intoarce in visele din copilarie si a-i reeduca dorinta de-a fi prea puternica si desinestatatoare. Teoretic, dificil de a se lasa imblanzita, iar practic- salbatica ce stie a pierde, e femeia destinata unui luptator si nu gloatei flamande. Si ea, ca orice si oricare, printr-o tehnica corecta ar suporta metamorfoza catre o iubita cuminte, catre o Mama rodnica si grijulie, o prietena fidela si pilon serios intr-o „casa de piatra”. Momentul din urma descris ar incepe numai la intalnirea unei PUTERI cu sensul de a transforma oricare zi in vineri, iar femeia in absolutul fiecarei zile .
ElenaCreme 