Mi-aduc aminte bine momentul cind am intilnit acel ideal , (pe care l-am inteles in ceva timp) ca e ceea ce bintuia mintea mea de o seama de vreme. Tin minte detalii care ma lumineaza intr-atat ca nu sunt in stare sa-mi ascund vre-un sentiment in suflet, prin colturi.
Am inteles ca idealul e cu mana pe intrerupatorul care imi da lumina mai altfel decat cea de zi, ca-mi trecea prin minte cum isi putea trece doar degetele prin par . Idealul meu, care nici nu banuia de misiunea sa mareata asupra fapturii de 20 de ani, care probabil credea ca e mai mult o banalitate , si cu care aveam cele mai diferite viziuni si diferite ore luate de la viata, nu stia nimic….si nici nu era sens sa cunoasca nimic din ceea ce imi permit sa astern azi in fraze razlete. Razlete, pentru ca la simpla amintire, a fiecarui moment atat de aromat in camara experientelor mele, imi pierd cursul si sensul …. si totusi…. Idealul imi oferea si timp si posibilitatea de-a mi reveni… si intelege spre ce tind.
In timp, si mai ales , cu o femeie care s-a decis sa creasca, idealurile au buna menire de a redeveni, de a se rasfringe intr-un imens de calitati mai neobisnuite decat dorinta mea de ieri…Idealul, poate imprumuta la fizic, sau la plusurile morale din fiecare personaj intimplator din viata noastra (ca si cum)..poate fura ochii albastri ai unui copil pe care l-am tinut de mainile fine in policlinica dimineata, poate sa tina mortis ca tata in privinta educatiei copiilor, poate imprumuta cruzime pentru a se apara atunci cind a fost supus atacului. Idealul meu e barbatie intruchipata, care la sigur s-a lasat iubit si a iubit nu o data.
Noi, oamenii, avem un mare cusur as zice, sa ne placa ceea ce place lumii intregi….sau lumea intreaga fiind un om tot atat de semnificativ ca si noi insine… Astfel, o multime se vad antrenati in goana dupa idealul care nici de cum nu le poate apartine pe deplin. Posesivitatea si dorintele noastre nebune de autosatisfacere ducindu-ne pe cai bine gindite, memorate si aplicabile, sau nebanuite.
De ce l-am facut pe unul Ideal, iar pe altul ordinar uitindu-l, pentru ca avea ce-aveau practic toti!!!!!Atat de ordinar, piele si oase, dar atat de indraznet luand viata, luandu-ma si pe mine in viata lui, dindu-mi sa gust din ceea ce gusta, aplicind punctualitatea pentru a se face cel mai desosebit om al zilei, si disparind pentru a crede ca zilele nu mai stiu pasul in asteptarea mea zadarnica. Idealul promite fara anunturi o siguranta relativa, dar nemaipomenit de confortabila si placuta (dar nu e vorba despre o banala nunta etc. ).
Azi, scriind, gandind la „sursa mea de transport” si existenta pentru viitor, sesizez ca idealurile unice pe care ii poti numi soti fideli si iubitori, tati superbi si exemplari….. sunt numarate; ca unele idealuri sunt traite intens si defaimate sau parasite cu aportul Universului…..dar ele raman Idealuri, atunci cind le-am sesizat.. si e bine sa ramana asa fara de stire, fara regrete, si cu o speranta si dorinta puternica de a nu renunta in cautarea de sine. Idealul- suntem Noi. Noi renascind……
ElenaCreme 