Insomnia…

 

Noaptea asta, iarasi, nu am inchis un ochi. 
Seara de Anul Nou, pe stil vechi 🙂
S-a facut  5 :30, eu la a 3-a tentativa de-a-mi alunga spiritul la somn, n-am rezistat si m-am refugiat, cum credeti unde? :))) La bucatarie, cu ceaiul, dulciurile bineinteles, si-o duzina de ganduri cap in cap.
Mi s-au tot fiert in minte atitea intimplari, intrebari, Oameni….
Mi-am adus aminte odata cu Oamenii, si cuvintele lor sau situatiile si lucrurile create de ei….
De aici , stau si tot gindesc ce-or fi valorand Oamenii, cand cuvintele lor nu valoreaza mai nimic.. … ei curg printre degete, ca si cuvintele de altfel, si se sparg in uitare.

M-am gindit si la Dragostea, de care nu am auzit nimic de ceva vreme (cea dintre sexe), caci alta la sigur e mereu cu/ in  mine- Dragostea care ma ajuta sa le trec pe toate, impinge sa merg darz inainte, chiar daca planul viitorului astazi nu surade (decat a ridicol)  asa cum imi doream alta data.

Au fost careva cumpene usoare, care m-au invatat ceva, m-au preschimbat in Femeie, dar care pastreaza chipul unei neatinse de inghet fapturi de primavara. Sunt atatea care si azi ma incearca, si e si probabil ca spre miezul zilei ceva se poate si risipi….. dar acum nu dorm…..
Nu dorm din cauza  gindurilor care ori ma vor inalta, ori ma vor cufunda intr-o si mai mare mocirla.
Riscul si sentimentele, nici duios, nici rece, ma tin mereu la brat, si parca din vina lor nu as mai fi cea de odinioara. Din zi in zi, tot mai mult simt departarea intre mine si cei pe care ii credeam „focul de acasa”. Simt insa tot mai mult cat de nepretuit e Ingerul meu pamantesc, si in cat timp am, toate actiunile mele vor bucura aceasta Creatura care imi stapaneste si implineste Sufletul meu ca pe al Sau, ba chiar mult mai mult.

Ganduri tomnatice despre minciuna si inselaciune….

Este mult timp de cind caut raspuns in comportamentul oamenilor de cuplu, de ce nu pot trai fara minciuna.

Am impresia , pentru ca nu am gasit raspunsul sigur, si cine stie de-l voi gasi…..ca plictisiti fiind,  recurg la felurite siretlicuri, ascund mintind, sau inventeaza minciuni pentru a trai mai bine.

Educatia primita in familie, m-a facut o fata care nu se conduce de minciuna, si ades apoi imi vad insuccesul in relatiile cu cei din jur. Oamenilor le place minciuna, si le vine ideal pentru a-si infrumuseta viata de zi cu zi.

Am numarat toamna asta Zilele .. :)

Ce fac cei Dragi departe de mine??? Si ce fac cei care mi-au fost  la fel de aproape, dar care s-au sters..??
Pentru fiecare caz eu imi adresez intrebari retorice ades, si sigura sunt ca fiecare din ei isi adreseaza  deja cu totul alte intrebari. 🙂

Daca nu se destrama toate randurile cu esec in valul tesut pina azi in toata sudoarea, tesatura ramane una care cedeaza dupa calitate si frumusete. Destinul nostru (de fapt, tesatura de care ma agat) depanat asa, e ori ravasit, ori lasat sa-si urmeze implinirea, fiind astfel unica si importanta menire a fiecarui ins .
Toamna asta monotona, calda, dar invizibila nu m-a lasat o zi in brate pentru alintare. M-am zbuciumat intre somn si veghe fugind catre intrebari si nerecunoscind raspunsurile  „cu ochii legati” . Am privit precum o jertva a morfinei alergatul raspunsurilor vii, dar oarbe, care imi aduceau darul pentru care imi ziceam ca lupt, dar caruia i-am intins parca o vecie mana pentru a-l aseza la locul sau.

Am putut seri la rand sa lungesc paharul cu furia, cu tristetea, cu riscurile, pina si cu plictiseala…..Si-am perceput ca tot ce dorim are intensitate si siguranta, si se implineste atunci cind aproba intreg universul, ca fiind necesar pentru mine si nu doar. La toate cate n-am facut si ma caiesc , am reusit insa un plus- sa-mi regasesc echilibrul aproape  natural, si prin el sa-mi ridic in picioare firava Dragoste pentru Sufletul pe care-l mai am inca, si pentru Gazda lui ……. 🙂

M-a pus Dumnezeu c-o unica grija probabil, sa caut  de Ceea ce mi-a daruit- Suflet si pentru Suflet. N-am incetat nicicand sa ma incred in El, iar prin Suflet doar gasim ochi sa ne ridicam frumosi si senini sub Soare.
Dar din dar, unul pentru altul, intr-o armonie perfecta, Carnea si Spiritul aduc sens cuvintului rostit F E R I C I R E….
Rostim si dorim zilnic, din zori  si pana cad obosite pleoapele mute in vise ca si acolo aceeasi sa ne dorim- Fericire pentru  Trup si Suflet.

Azi a plouat cu sens….

 

Imi veni un Dor sa scriu, un mare Dor, care sigur si intotdeauna ma duce la masa din bucatarie cu foile si creionul in mana. Parc-ar fi un colt al Creatiei….
Idei, fel de fel, imi vin, macar scrie romane ori fictiune 😀
Ziceam , colt al Creatiei, deorece nu-i cu siguranta doar pentru mine loc’sorul potrivit pentru scris.  Imi aud binisor vecinul mangaind chitara! [Un tanar, pe care l-am zarit de cateva ori ba in scara, ori apoi prin retelele de socializare din cauza amicilor comuni 🙂 ]
N-aveam lumina azi la ora cand scriam, ha ha :)) :)) Pot spune, azi- luni, a fost o zi deosebita, cu ploaia in toiul lui decembrie.Ploaie de parca s-a razbuna cerul naravas……
Ma tot gindeam ce cinta????……Aud acelasi motiv, un pic trist. Si-mi veni iar intrebarea-bumerang ” De ce talentu-i „trist” ?!?! ” Raspunsul la sigur iaranu-l voi gasi decat printre determinativele: straniu, interesant, complicat….

Cat despre ploaie.., e una din ploile semnificative a anilor din preajma, caci m-am oprit la chimbzuit iar in scris.

Se apropie fara a-mi dori asa curand, ziua in care voi auzi cuvinte ca ” meriti”,  „fericire”, „succese”, „sanatate” …. :))
Mi-e frica de sinteza, caci imi stiu bine cunostintele adunate pe risipa unui an, efortul depus, deprinderile noi pe care le-am pipait si invatat din voie sau nevoie.
Pe cat de simplu, pe atat de chinuitor si adecvat. Dar in viata un pic difera nota pe care ti-o calculezi la autoverificare dacat cand o  faceam pe banca scolii. Chiar daca undeva ne-am dori un punct in plus, simtim perfect ca toate-s dupa merit. 🙂

Sunt iarasi in robia celui mai frumos chip si suflet…./ Fara regrete…..

Ne-au despartit acei 12 ani ca sa ne numim in plin sens Dragoni, nebuni si inflacarati, nechibzuiti si totusi atat de insistenti in ceea ce tine  sentimentele….. Sunt oare mai buni si nebuni ca Noi???? : )))
O zi in care am cunoscut un Om nebun, asa cum imi cere sufletul zilnic -pierzania asta, dar in care cobor fara regrete ca sa imi revin si mai captiva precum cea mai fierbinte ciocolata nou turnata intr-o forma pe care nu ai mai vazut-o! 🙂

Nu stiu cum isi duc pe umeri destinul sobru unii, cand eu nu mai vad culoare si viata fara nebunia existentei, fara suvoaie de sampanie care aduc alean peste pielea mea si-a ta…ca niciodata!!! nu stiu cum se leagana clipele si incotro atunci cind ele nu mai conteaza si conteaza doar clipa in care nu se mai intimpla decat eu si Tu!Tu, pentru care m-am nascut sa simt, sa sufar, sa rabd, sa lupt, sa gindesc….. sa musc si intind moalele clipei in  care zimbesti si iti treci degetele prin par razlet, si eu vreau cu toata fiinta sa le urmez 🙂

Este Dragostea, si este Pasiunea …Cui va oferiti Voi? Cui ia-ti ceda toata fiinta, toate pacatele le-ati savarsi pentru a mai trai o data extazul privirilor care nu se opresc doar sa va alinte ci si va tarasc in necunoscut….In necunoscut de unde si ati venit.
Naiv, dar parfumul nu stie a minti placerea, parfumul cu care ” s-a dat” emotia cand v-a sortit intalnirea……Parfumul in care n-ati mai fost carne, ci v-ati simtit Duh, si duhul a simtit ce dar are fiind trup.

Iubiti-va clipa in care ati intilnit perfectiunea in cei  mai Pacatosi dar desavarsiti Oameni, din care simtiti ca traiti fericirea ca pe bautura Vietii fara de moarte!!!!
Eu azi nu am murit, ci am scris despre fericire!!! Fericita extrem, si in uitare……. O sumedenie de sarutari peste voi :-*********

 

Nimeni nu-si va asuma pentru noi realizarea……..

( Doar numai daca nu e vorba despre cei mai Scumpi si Iubiti Parinti!!!!! :))

In realitate, nimeni nu ne poate sili sa ne uitam fericitele trairi, decat noi insine, si doar noi ne putem permite miza aceasta intr-o batalie emotionala. Noi le dam suflare, emotiilor, si noi le le lipsim de ardere, care de fapt sunt reala hrana ce-l intretine pe un Om mai mult decat viu.
Tot aud de la prieteni, de la cei mai dragi oameni, ca totul costa!!!! Sa incerci, sa suporti diferite metamorfoze ale Sinelui, sa experimentezi, sa minti si sa nu minti, sa dai vileag dorintelor si sa traiesti in desfatare.
Dasfatarea e intelegerea tuturor limitelor, si totusi explorarea tuturor spatiilor ca si cum limite nu ar fi nicaieri si nicicind; e trairea in care psihicul gaseste armonie cu pornirile salbatice ale corpului de percepere a frumosului, a subtilului, a simplitatii alegerilor si actiunilor care se rezuma la un sentiment vag cunoscut si penetrat-Fericirea!!!! Fericirea, care poarta un nume precum cununile(atat de frumoase), irezistibile ochilor sa o duca la sinteza si sacrificiu in numele cuiva(si-atat de trecatoare). V-ati dat seama cat real a durat fericirea pe care o gasiti cea mai senina parte a vietii pina azi??? Eu nu m-am intrebat, dar  stiu ca s-a compus din o sumedenie de clipe in care ori am iubit si-am adulmecat profund ca pe-un parfum pe care nu l-am cunoscut vre-odata, ori m-am lasat prelinsa toata de acel parfum. Gasesc curaj sa spun, ca fericita si la fizic si moral pentru – a fi, voi incerca oricare mijloc!!!! Scopul imi va scuza si drumul, si tarasul, si viteza si nelinistea!!!
Imi insufl curaj sa cred in mine si in scopul meu, si va indemn pe fiecare!!!! Fiti impliniti azi , prin orice, si trupeste si sufleteste, viata firului de iarba, doar, are anotimpuri numarate…… :))

Colt de suflet

Privim atat de superficial, ori atat de neserios si credem uneori ca oamenii ar putea retrai evenimentele diferit doar pentru ca se impart in Femei si Barbati.

Azi m-a coplesit acest gind, de ce am invinui barbatii ca nu le-ar pasa de unele probleme sentimentale, ori financiare,ori sociale.Putine femei se intereaza de parerile sau atitudinea pe care o au barbatii fata de problemele sociale, si la celelalte doua ele pur si simplu innebunesc.

Fiind si eu una din ele (femeile care ard in cautarea raspunsurilor), ma opresc cu ochii si gindurile toate la faptul ca pina la urma stiu si barbatii a ‘trai, ori ca o fac mai subtil iar noua ne creaza impresia indiferentei, ori intirzie sa simta aceeasi ce simtim noi. Si pina la urma fiecare, indiferent de sex, poate alege dupa bunul plac manifestarea emotiei si ratiunii, cind sa intervina si cum. 

Daca erau si ei atat de risipitori ca si noi, atunci la sigur nu ne mai preocupam de cursul evenimentelor care ne leaga. Asa trebuie sa fie toate, pentru a ne tine mereu „incinsi”!

Sunt atitea argumente pe care le-as pune la picioarele acelei femei care vrea sa reuseasca sa le perceapa pe toate, si tot atat de multe argumente pe umerii barbatilor care deseori se arata dezinteresati de chinurile psihologice la care am dori sa se supuna si ei exact in acelas moment cu noi. Suntem orgolioase, preocupate foarte, traim in goana dupa ei de parca azi ar fi ultima zi si nu am putea sa mai imblizim pe-o clipa rabdarea.

O femeie ” corecta” si simtitoare ar trebui la sigur sa-si cultive rabdarea, cat timp nu ar costa-o si daruire sau cioplire de sine.

In timp suntem capabili sa stringem concluziile de unde-am semanat fapte si cuvinte cu sens.Doar in timp, si asta sigur inseamna ori rabdare si munca, ori resemnare. Exact atunci cind te asezi comod si pregatit( lasand in urma grijile zilei de azi si ieri,sau poate ale viitorului care inca nu a fost conceput) se deschide cortina si poti privi scena in care poti fi si marioneta si analitic.
Cu siguranta am fost creati de-aceeasi forta,atat timp cat vedem ca ne atragem precum polii unor magneti, suntem pregatiti genetic, sa ne completam, sa fim diferiti, si totusi prin ceva mai puternic decat firea, sa ne cautam. Atunci daca ne zbuciumam atata, de ce nu ne-am lasa sa fim instruiti -cum sa ne intelegem si cum sa intelegem dorinta celui vis-a-vis. 
Ar fi bine sa ne intelegem noi insine, apoi sa le acordam si lor printr-o privire calda intelgerea toata!!!!!
Altfel mai bine-i sa ne luam ziua buna, si sa lasam in voia ei lucrurile care raman …

Iubirea ne priveste dupa cum ne-apropiem de Ea….

 Iubirea ne priveste dupa cum ne-apropiem  de Ea….

Ma tot gindeam ca atitudinea mea fata de aceasta multitudine de sentimente e total ratacita. Si ca tot ce fac pentru a fi fericita e ca cad prada la prima lovitura de pret pe care o afiseaza oamenii pe „vitrinele lor ” – un zimbet larg, un sfat rece si logic pentru o minte infierbintata, si citeva tentative de-a ma lua prin surprindere.  Asta in principiu e momeala pentru care eu eram bucuroasa sa deschid portile raiului meu unui nou prieten,  unei noi idile………. Si chiar fericita eram, din timp in timp. 🙂

Trec insa ca florile  acele frumuseti sezoniere care sunt inceputul unui roman spontan, dar tipic – fara nici o obligatie.

Obligatia insa pentru mine e atitudinea, care fireste este sau nu ….E constiinta de cele savarsite, si  de cele ce vor urma, si probabil o deprindere in curind. Desi, ar parea ca nu e neaparat sa fii legat prin ceva de un om daca l-ai acceptat ca pe-o tangenta totusi lucrurile stau altfel, cel putin cu oamenii ca mine. E u sunt responsabila сomportamental de cei ce-mi aduc emotii pentru o zi, ca si de cei ce ar putea sa-mi fie mai tot timpul aproape.

Prima nota : nu stiu ce inseamna lipsa sentimentelor fata de cei  ” alesi ” !!!

Nici nu am interese banale fata de oameni, pentru ca ei sa se simta lasati fara supraveghere la intrare in lumea mea. Toata experianta m-a invatat : daca Tu ai nevoie de Mine, eu cu atat mai mult!! ( daca 🙂 implica comaportamentul curat de la start la final al ambelor persoane)

Asta a fost concluzia pentru care am facut un curs bun de teorie pina la 20, si-apoi si parctica cu sinteza –

Oricit n-ai merge prin viata drept,sau ratacind destinatia e cea pentru care constient sau necontrolat  procedezi intr-un fel anume. Iubesti …iubesti pentru a fi pregatit cu siguranta pentru a lua distinctia menita.Nu conteaza de cite ori……… Sper ca sunt intr-un „Drum bun ” cu dorinta de-a gasi Fericirea cu chip natural.

Idealurile mele-grijile mele :) (Femeia stie’a spune….)

Cine va atrage atentie la ora la care s-a nascut postul,o sa si inteleaga ca nu puteam sa ma culc,fara sa ma intorc ca fiul risipitor -…..la blog 🙂

Ravaseam prima parte din 2012 ,caci simtitor se-apropie finele acestui an,iar el asteapta un bilant sigur.

M-am vazut sigur intr-o alta ipostaza..un pic schimbata si-un pic visatoare cu prea multe Idealuri pentru -a mai ramane asa cum eram.M-am trezit invaluita de-o matase menita sa ma apere – de-a mai lasa sa treaca prin mine vinturi fara rost.Matase si nu zale de fier,pentru ca sunt gata sa merg inainte oricum si oricit,asa cum sunt,in calea realizarii.

Pentru aceasta am retezat scurt pilii care ii faceau pe altii sa se miste alaturi de mine,dar de fapt, forta de miscare a carora eram eu.Deprinderile lor parazitare nu sunt intotdeauna dragastoase.

Am inceput sa cred moderat in cuvinte si sa vreau in abundenta fapte,si astfel m-am lovit de scapari pe care le-a admis bunatatea sau indulgenta mea.Am inteles:Ideal e sa ascult cuvintele si sa le prelucrez logic si nu emotiv,sa admit faptele,sau poate sa le dau si impuls de realizare.(cind merita)
Fiecare intimplare a juns sa-mi eutanasieze vechile conceptii despre-a iubi ,si a ierta,despre rabdare si  agresivitate,despre educatie si libertate,despre lectura si partea apractica a vietii.Sau unele conceptii au reusit sa se salveze prin metamorfoze lente.
Am cuprins strins ideea ca am un job specific,dar frumos…si Idealul(grija) e ca vreau din ce in ce mai mult ..dar astazi e atat! 🙂

Si’n jurul meu s-au adunat o multime de astfel de idei,de s-a facut o cununa:

-vreau sa sustin

-vreau sa creez

-vreau sa impart ce am

-vreau intelegere,si-apropiere.

Si pentru a-mi atinge Idealurile ,fara de care simt ca nu ma las de lupta,vreau o Oglinda.Ca tot ce-am scris mai sus sa se intoarca cu-o privire macar spre mine.

Asta e ,de fapt,conditia prin care ne simtim impliniti-cind gasim un om  ce sta in fata si radiaza din tot ce-i oferim,si innapoi primesti ceea ce-ti bucura ochii iar din ei si sufletul.

Autocontrol /ingrijim de suflet :)

Fericite sunt femeile care nu au dorit si nu au avut sansa de acunoaste mai multi barbati decat unul?Sau fericite sunt cele care au invatat atitea din atitia? 🙂

Cimitirul sentimentelor pentru acele femei „erudite”,in cazul cind acesta exista,(si e in mai mult de 90% din cazuri),e aria unde isi  arunca sentimentele lor pentru a se mistui atunci cind o relatie cu un barbat s-a ramolit.

Cautam si eu,sa vad ce am de aruncat,ce-am invatat de bine din fiecare atingere a sortii,din fiecare om si intimplare menite special pentru mine.Rezulta ca am de aruncat laoparte cele mai frumoase calitati-bunatatea,increderea in oameni,capacittaea de a  exterioriza sentimentele cu placere etc..,pina la urma si omenia 🙂

Atunci o femeie care a luptat cu sine si cu fiecare problema la cot un cu un singur ales al sau,e cea implinita total.

E pacat ca azi ne-am impartit in femei care traiesc,si in cele care sufera.In cele atat de multe,si cele de invidiat.

Sufletul e o comoara din care sa iei si sa dai e destul de greu.Si cind nu traim sufleteste impliniti,viata ne scapa,uitam cine de fapt suntem,si incontro tindeam,a fi femei sau Femei,a fi iubite,a fi Oameni.

In suflet deci nu tinem in prizonierat sentimentele,nu le macelarim,la nastem si educam,le ocrotim si transmitem ca valori.